Art Glass – un mod de viata pentru Milena Buiculescu
12 October 2009 , 1:02 pm
|
||
Cand ai luat contact pentru prima oara cu arta plastica? Este o pasiune din copilarie sau un hobby descoperit la maturitate?
De mica… din copilarie… da.
Povesteste-ne cum ai inceput…
Hm! Coloram si desenam tot ce prindeam. Decupam si lipeam o multime de hartii colorate, scoici, pietricele gasite pe malul marii, cioburi tocite de valuri, bucatele de gresie sparte, crengute, flori pe care le culegeam din gradina bunicii si le presam apoi… si-mi amintesc perfect ca nu ma plictiseam niciodata. Da, eram fascinata si foarte fericita in lumea mea… Imi amintesc apoi ca am urmat un curs de design din cadrul „Parcului pionierilor” Constanta. Nu cred ca eram inca in clasa intai pe vremea aceea. Insa de data asta, desi eram tot la capitolul colorat si decupat, aveam teme date de profesoara, teme pe care trebuia sa le respectam pentru a ne dezvolta si mai mult imaginatia.
Din clasa a doua, am inceput „Scoala de Arte” – la vremea respectiva se numea numarul 42 – din Constanta. Atunci pot sa spun ca am inceput sa invat sa-mi cultiv talentul pe niste baze solide. Norocul meu a fost s-o am profesoara pe Doamna Ghemes. O femeie extraordinara, cu un excelent spirit artistic si pedagogic. Dansa a pus bazele a ceea ce urma sa devin si a ceea ce sunt astazi. Apoi s-a infiintat, in cadrul aceleiasi scoli, „Liceul de Arta”. Am urmat sectia „Textile-Moda-Imprimeuri”. Dupa care, am studiat la „Universitatea de Arte Bucuresti”, „Facultatea de Arte Decorative si Design”, sectia „Ceramica – Sticla – Metal”. Specializarea pe care am ales-o a fost, bineinteles, „Sticla”. Insa ceea ce mi-a influentat cel mai mult puterea de creatie si m-a determinat sa dezvolt o afacere in Romania, pornind de la pasiunea mea pentru glass art, a fost participarea la cursurile de specialitate din afara tarii. Am fost nevoita sa invat tehnologia si tehnica sticlei pentru a ma putea exprima fara niciun fel de retinere, deoarece in facultate nu existau cursurile scrise, materialele si utilajele necesare pentru a stapani aceasta arta si totodata meserie a sticlei.
M-am format in preajma oamenilor care mi-au fost profesori, si care mi-au devenit prieteni foarte buni. Rudi Gritsch a fost unul dintre profesorii indrumatori care m-a sfatuit constant si a avut increderea ca pot dezvolta o afacere in Romania pe baza cunostintelor acumulate in cadrul cursurilor sale. Amintesc in continuare cateva cursuri la care am participat, si profesorii pe care i-am avut:
„Fusing 2 seminar – fusing techniques for architectural glass objects”- TGK-Germany, profesor Detlef Tanz.
Fusing – Centro Studio Vetro, Murano, Venetia – Italia, profesor Rudi Gritsch.
Lampworking - Centro Studio Vetro, Murano, Venetia – Italia, profesor Cesare Toffolo.
Kilnforming, Fusing, Painting, Enameling, Engraving, Cutting, Stained Glass – HTL – KOLLEG Glassfachschule Kramsach, Austria, profesori: Rudy Gritsch, Erika Eisenreich, Alex Bernhard, Max Thurner, Alex Schwarz, Claudius Kaligofsky. Dupa toate aceste experiente, acum sunt la faza Doctoratului. Si iata cum, de la inceputuri am ajuns in prezent…
Este greu sa transformi, in ziua de astazi, o pasiune intr-o adevarata ocupatie, intr-o cariera?
Daca nu ai un venit stabil din alta parte, da, este greu. Trebuie sa ai o putere de sacrificiu imensa pentru a merge mai departe, pentru a trai o vreme „la limita”. Stiu oameni foarte talentati, care au renuntat dupa 2-3 ani, pentru ca nu mai faceau fata cheltuielilor. Tot aduceau bani de acasa pentru chirii, materiale etc. In schimb, vanzarile si incasarile erau foarte mici.
Care sunt caracteristicile de care ai nevoie pentru a reusi sa faci dintr-o pasiune o afacere?
Hotarare, Curaj si Perseverenta. Succesul dezvoltarii unei asemenea afaceri devine o chestiune de timp.
In privinta artelor plastice, ai nevoie de studii sau doar de talent?
Este esential sa ai talent. In plus, este bine sa ai formata si o baza de cunostinte clare. Pentru a te putea exprima ca artist, e necesar sa si stapanesti mijloacele prin intermediul carora vrei sa transmiti mesajul tau.
Se spune ca artistii sunt romantici si visatori. Tu cum te caracterizezi ca artist plastic?
…da… romantica, visatoare, incapatanata, cu o mare putere de munca, sensibila, inspirata, cu o personalitate puternica, independenta….
De unde atata inspiratie?
De peste tot. Dumnezeu este responsabil si cu Inspiratia. Viata este o reala si continua sursa de inspiratie. Zambetul unui copil, soarele… Ma fascineaza o salcie, pe care imi place sa o privesc in fiecare zi, in fiecare anotimp, de 3 ori pe zi, de 5 ori, de 100 de ori… Este in fiecare secunda diferita, mereu alta, mereu ma inspira, ma face sa visez, ma proiecteaza intr-o lume a mea, unde sunt „libera” de legile acestei lumi fizice. Pot sa compun si sa recompun acea stare, idee, culoare, raza de lumina, in forme pe care sufletul meu le distinge si le simte cel mai aproape de el, in esenta mesajului acelei scantei de simtire, in forme care vibreaza… Asa se naste inspiratia pentru mine. Am nevoie de o scanteie, de o prima scanteie. Atat este suficient pentru a incepe totul. Un intreg univers se pune in miscare.
Exista o diferenta intre femeile cu o profesiune artistica si femeile care aleg cariere mai „pragmatice”, ca medicina, profesoratul etc.?
Da. Femeile artiste fac sa vibreze suflete, femeile-medic redau viata trupului… Se spun multe lucruri despre artiste: ca sunt mai cu capul in nori, mai boeme, mai nonconformiste, mai pasionale, mai lipsite de inhibitii, mai creative…
Cum este privita arta plastica in Romania?
Da, buna intrebare! Este pur si simplu privita! Arta se vinde si se accepta mai greu in Romania. Sunt putini cei care gusta si cumpara arta aici. Cei mai multi, chiar dintre cei cu bani, sunt oameni care prefera „ceva” care „sa semene”, la un pret mult mai mic, cel mai mic, si mai mic! Kitschul si surogatele sunt in floare, la moda.
Care sunt satisfactiile pe care ti le ofera aceasta ocupatie?
Un sentiment de implinire extraordinar. Stiu ca fac ceea ce-mi place, iar ceea ce fac este apreciat. Un ecou al bucuriei mele apare si in sufletele oamenilor care interactioneaza cu munca mea. La fel de important este si faptul ca pot trai foarte bine din asta.
Te vezi facand altceva?
Nu ma vad facand altceva pentru totdeauna. Au fost – si vor mai fi – momente cand am abordat in paralel si alte domenii, dar nu am renuntat nicio clipa la arta, la sticla.
Foarte multe femei din Romania au pasiuni si hobby-uri. Dar pana la un real talent e cale lunga. Cum descoperi daca te-ai nascut pentru arta?
De obicei, iti spun cei din jur. Dar cel mai sigur poti afla intreband o persoana competenta in domeniul respectiv.
Ce reprezinta arta din punctul tau de vedere: un mod de viata sau o afacere?
Pentru mine, este un mod de viata si imi doresc s-o transform si intr-o afacere de succes.
Cum si-a lasat arta amprenta asupra ta?
Intr-un mod firesc. A devenit felul meu natural de a trai, de a simti, de a visa cu ochii deschisi, de a spera, de a ma bucura, de a iubi. Se spune ca dragostea nu are nimic de-a face cu ceea ce te astepti sa primesti, ci cu ceea ce trebuie sa oferi. Adica totul. Iar eu, prin arta, cred ca pot oferi totul. Cred ca aceasta e amprenta cea mai profunda pe care a lasat-o arta in fiinta mea.
Scris de Adina Maria Mirel in Hobby-ul tau | Comenteaza! (0)