Ce a urmat? Care au fost etapele?
In clasa intai, in paralel cu sedintele de cor (pe care le am si acum in program), am mers la niste cursuri de balet la Palatul Copiilor, urmand ca in clasa a treia sa ma inscriu la Liceul de Coregrafie Floria Capsali din Bucuresti. Am intrat la acest liceu din dorinta de a face miscare si de a avea o tinuta, o eleganta si o gratie aparte, o gratie pe care numai baletul ti-o poate oferi. Nu am ales acest drum in ideea de a face o profesie din dansul clasic. Asta am gandit atunci, cand am intrat, insa acolo practic m-am indragostit de dans. N-am fost niciodata prea incantata de balet, pentru ca baletul e scris, nu este ca dansul contemporan, in care miscarea este condusa de imaginatie. Baletul a fost insa inceputul. In 5 ani de balet, mi-am dat seama ca imi pot misca trupul cum vreau eu, orice stil de dans este accesibil, pentru ca baletul dezvolta flexibilitatea, musculatura, atitudinea.
In clasa a saptea, am inceput sa imi mai largesc cunostintele in domeniul dansului, descoperind un nou stil ” street-dance-ul ” si am inceput sa studiez acasa popping. Un stil care m-a impresionat de cand am vazut prima data o filmare pe youtube cu Salah… Doamne! Cum isi controleaza baiatul asta fiecare particica a corpului!
In clasa a opta, a trebuit sa decid daca raman in acelasi liceu, facand balet, sau aleg un liceu in care sa ma tin de scoala mai serios, pentru o baza solida de cultura generala, si sa fac dans separat. Si am decis! Am intrat la Colegiul National Mihai Viteazul, profil matematica-informatica, si uite ca am ajuns in clasa a unsprezecea cu bine ” chiar daca nu mi-au placut niciodata materiile de real (rade) ” si nici nu m-am lasat de dans cum probabil colegii se asteptau. Am facut insa o concesie, pentru a-mi elibera putin orarul aglomerat. Am ales sa inchei lectiile de pian pe care le urmam din clasa intai. Cam in aceeasi perioada, m-am dus la Taz (ex-Simplu), stiind ca are o sala de antrenamente si o trupa in formare, intitulata Rock On. Dupa putin timp, am intrat in trupa. Am avut si primul spectacol pe scena alaturi de aceasta trupa, in Piata Revolutiei. De atunci, sunt dependenta de acel sentiment, de sentimentul de a fi pe scena, e… genial!

Cum ai ajuns sa colaborezi cu Marius Nedelcu?
O buna prietena, care imi este si colega in colaborarea cu Marius Nedelcu, m-a sunat intr-o zi si mi-a spus de casting. M-am dus, am dansat si am plecat dezamagita acasa, zicand ca nu am dat tot ce puteam (cum fac de fiecare data). Dar, dupa cateva zile, am primit un telefon. Mi s-a spus ca trebuie sa mai vin o data pentru o hotarare finala si asta a fost. Asa am ajuns sa colaborez cu Marius Nedelcu.

Ce presupune exact aceasta colaborare?
Aceasta colaborare presupune dans realizat prin coregrafii si improvizatii, presupune oarecum scenele prezentate prin versurile lui Marius, presupune, per total, show.

Ai facut si cursuri sau ai prins tehnica doar privindu-i pe altii?
Am facut si cursuri, evident, nu ai cum sa iti descoperi corpul nefacand niciun curs de dans. Dar raman la parerea ca nimeni nu te invata sa dansezi, niciun prim-balerin, niciun campion in street-dance. Dansul il privesti si il descoperi singur, in felul tau aparte. Pentru ca la fiecare persoana e unic, fiecare miscare e unica. O miscare reprezinta o emotie, o amintire, un sentiment, o traire… iar toate acestea sunt, pentru fiecare din noi… unice! Am facut cursuri, am privit si astfel mi-am descoperit tehnica.

Ce anume inseamna stilul street-dance?
Notiunea de street-dance reprezinta exact traducerea cuvantului: dansul strazii. Street-dance-ul este alcatuit din mai multe stiluri de dans (break-dance, popping, locking, hip-hop, house-dance, funk), care s-au dezvoltat in afara studiourilor specializate. Acest dans este un mod de a confrunta spatiul inconjurator prin sincronizarea perfecta a miscarilor cu ritmul muzicii. Aceasta confruntare se dezvolta prin curaj, expresivitate, atitudine, imaginatie si traire.

Cat e de dificil sa practici acest stil? Ce calitati iti trebuie?
Nu as putea spune cat de dificil este sa faci asta. Sincer, atunci cand iti place foarte mult ceea ce faci, uiti cat timp petreci in sala de repetitii, uiti cat efort depui, uiti cat de mult muncesti pentru a ajunge la un anumit nivel. Mie mi-au trebuit doar doua calitati: vointa si energie.

Ce ar trebui sa stie cineva care vrea sa se apuce de street-dance? Ce sfaturi ai da tu amatorilor?
In strainatate, street-dance-ul a evoluat extraordinar, astfel incat este acum catalogat drept „sport extrem”. La noi insa, este doar „in trend”. Acum, la intrebarea „cu ce iti ocupi timpul liber?” orice pusti raspunde „fac street-dance”. Cine vrea sa se apuce de street-dance ar trebui sa stie putina istorie a dansului, sa vada ce inseamna street-dance-ul ca „sport extrem”, sa inteleaga ca, fara sa pui suflet si imaginatie, degeaba dansezi, esti doar un executant, un mic robotel. Amatorilor? Hmmm! A te apuca de street-dance inseamna a-ti pierde nu o parte, ci tot timpul liber intr-o sala, cu o oglinda si un casetofon, si la sfarsit sa mai ai energia necesara sa-ti „storci” tricoul si s-o iei de la capat.

Suna… epuizant! Dar sa lamurim putin problema… Dat fiind ca este un freestyle, cum anume decurg „repetitiile”?
Repetitiile constau in coregrafie si freestyle. La coregrafie lucrezi miscarile invatate, pentru a le executa perfect. Iar la freestyle pui muzica, alegi un colt de oglinda si iti dezvolti propriul stil, propriile miscari, propriile coregrafii.

Apropo de crearea miscarilor… Sa detaliem un pic. Cum decurge „procesul”?
Imi creez in fiecare zi propriile miscari, in functie de starea pe care o am. De asta imi place atat de mult ceea ce fac… In dans, de la miscare pana la atitudine, totul se bazeaza pe sentiment. Dansand, poti sa visezi, sa plangi, sa razi, poti sa iubesti, sa urasti… Cel mai greu este sa reusesti sa daruiesti celor care te privesc aceste sentimente.

Dar ca sa ajungi sa transmiti aceste sentimente la maxima intensitate, munca este pe masura. Cat timp te antrenezi pe zi si unde?
Acum putin timp, in vacanta, ma antrenam de dimineata pana seara, in fiecare zi. Dar lucrurile s-au mai schimbat odata cu reinceperea scolii. Se apropie si BAC-ul, in vacanta am o gramada de treburi de facut, iar in timpul liber imi doresc putina relaxare. Dar antrenamentul mi-l cere corpul, vrand-nevrand. In afara de antrenamentul zilnic de acasa ” muzica buna, caldura si o stare confortabila te conduc spre pasi de dans, nu? “, ma antrenez alaturi de colegii mei, Mdancers.

Ce alte secrete are dansul? Iti trebuie un regim alimentar special, un anumit echipament?
Echipamentul meu este alcatuit din niste haine lejere, largi de preferinta, incaltari flexibile si genunchiere. Iar regimul alimentar nu l-as numi special. Este vorba mai degraba de un stil de viata. Nu mananc paine, dulciuri aproape deloc ” chiar daca am o mare „passion pour chocolat” (rade) “, nu mananc seara. De asta nu il numesc regim special, pentru ca doar am grija la ceea ce mananc si la cat mananc.

Ce proiecte ai pentru anul care a inceput?
Pe viitor, am mai multe planuri.Vreau sa termin liceul si sa intru la Facultatea de Coregrafie. Sper la cat mai multe spectacole. Dar pana una-alta, sanatate sa avem pe 2009! Daca am sanatate, pot sa reusesc tot ce imi propun.

Mult succes si asteptam si noi sa te vedem in cat mai multe spectacole!

Succes si voua, si revistei si sper ca cititorii sa inteleaga macar in esenta ce poate inseamna dansul pentru o persoana.