Gandirea Performanta – un concept nou cu putere imensa
1 April 2010 , 12:59 am
Atat in sport, cat si in viata de zi cu zi, ne confruntam cu esecuri sau victorii. Deseori, o simpla pregatire psihologica nu este suficienta pentru a ne ajuta sa invingem orice obstacol. Este nevoie de ceva mult mai mult, este nevoie de o Gandire Performanta. Pentru a intelege importanta acestui concept in viata unui om, am stat de vorba cu Paula Drosescu – medic primar medicina sportiva si promotorul conceptului de Gandire Performanta in Sport.
Cum a aparut ideea acestui concept de Gandire Performanta?
A fost o combinatie de factori care au condus spre aceasta idee-concept: pe de o parte a fost vorba de participarea la cursurile de dezvoltare pe care le-am urmat in ultimii 10-11 ani (Coaching, Programare Neuroligvistica – NLP, Analiza tranzactionala, Psihosomatica) si pe de alta parte, lucrand cu sportivii de top (loturile olimpice de sabie juniori, apoi, cu cei de la atletism probe de viteza), am observat ca este nevoie de mai mult decat o simpla pregatire psihologica de concurs.
O simpla pregatire psihologica de concurs?
Da, o simpla pregatire psihologica si cand spun asta nu vreau sa minimalizez munca celor care se ocupa cu asa ceva. Numai ca, din materialele pe care le-am parcurs, din observatiile practice si din cazurile care au venit de la cei care se ocupa si fac pregatire psihologica am observat ca, cel putin in Romania, pregatirea sportivilor este centrata pe motivarea sportivilor pentru concurs, pe cateva tehnici de vizualizare, pe invatarea unor tehnici de iesire din situatii dificile, mai ales de esec. Este foarte bine ca se face chiar si acest minim de pregatire pentru ca in Romania inca mai exista mentalitatea ca a merge la psiholog, sa discuti o problema, sa te autocunosti sau sa stii sa gestionezi o situatie delicata din viata ta, este o rusine, un subiect tabu – nu trebuie sa stie nimeni ca faci asa ceva……Intr-o societate normala, cu oameni care isi doresc in mod real sa progreseze, a merge la un psiholog, la coach, ar trebui sa fie lucruri care sa faca parte din normalitatea unei zile. Dar, sa revenim la sportivi. La ora actuala, cel putin la competitiile de top, unde sportivii care participa sunt de valori apropiate – si aici ma refer la cei care sunt clasati in primii 5-6, diferenta dintre ei fiind numai de modul in care reusesc sa se programeze pentru competitia respectiva – pregatirea fizica si cea specifica, tipurile de antrenament, sustinatoarele de efort, alimentatia sunt elemente care sunt foarte bine cunoscute, analizate si sunt cam la fel folosite. Diferenta este facuta de modul in care sportivii stiu sa faca fata presiunii concursului. Si din acest moment putem sa vorbim de importanta pregatirii psihologice facuta profesionist, nu de antrenor, masor, prieteni sau de familie. Fiecare dintre cei enumerati are rolul sau in reusita finala, dar cand vorbim de performanta, atunci vorbim si de performanta celui care antreneaza, a celui care face pregatirea fizica sau psihologica. Personal am ajuns sa dezvolt acest concept de Gandire performanta pentru ca in afara tehnicilor standard pe care si eu le aplic, mai folosesc elemente care structureaza personalitatea sportivului/clientului/pacientului in asa fel incat sa reuseasca sa faca fata situatiei de moment, dar in acelasi timp sa-i ofer tehnici si metode pentru a iesi singur din situatii dificile ulterioare.
Ceea ce spuneti este ca si cum ati invata pe cineva cum sa pescuiasca si nu ii dati pestele ?
Este exact ceea ce doresc sa subliniez: a ajuta pe cineva sa depaseasca o situatie este benefic, dar a invata persoana cum sa anticipeze, sa previna, sa evite capcanele mentale in care poate intra singur cu mare usurinta este cu totul, si cu totul altceva. Spun ca este diferit pentru ca, desi este usor de recunoscut un pattern de gandire, de a actiona este cu mult mai dificil de a il inlatura/bloca. Ori tocmai pe aceasta se bazeaza reusita programelor de Gandire performanta pe care le propun. Spre deosebire de alti colegi, eu sunt orientata pe obiectivele imediate, de a castiga, dar in acelasi timp am grija sa dezvolt si sisteme de gandire pe care sportivul le poate folosi si dupa ce nu va mai practica sportul de performanta. Acest concept presupune multa rabdare si perseverenta, si din partea celui implicat direct si a mea, numai ca rezultatele sunt splendide si multumirea pe care o aduce reusita sunt proportionale cu reusita.
Sa inteleg ca este un proces de durata. Cam cat trebuie sa astepte un sportiv pana sa vada primele rezultate?
Exista tehnici care sunt mai rapide si care se pot aplica imediat si le folosesc tocmai pentru a oferi incredere celui cu care lucrez, dar sunt si tehnici care necesita timp si aici este o reactie individuala – de exemplu lucrez tehnici de „golire a mintii” tocmai pentru concentrarea pe obiectivul propus, tehnici care nu reusesc de prima data, sau chiar daca reusesc, rezultatul trebuie consolidat pana devine un stereotip, ceea ce dureaza. Probabil ca ar fi mai usor daca cineva ar face acelasi lucru zilnic, de cateva ori, dar acest lucru nu este posibil. Exista tehnici de respiratie, de relaxare sau, respectiv, de concentrare care sunt diferite si care tot la fel, dureaza pana devin stereotip in aplicare. Un alt aspect care este mai greu de „educat” este obtinerea starii de calm, in orice fel de situatie – deci, nu pot sa dau un interval de timp in care sa apara rezultatele. Cu unii sportivi obtin rezultate mai rapide in directia gestionarii emotiilor, cu altii in cea a respiratiei sau a educarii rabdarii. Depinde de fiecare, de motivatia intrinseca a fiecaruia, dar mai ales de antrenor si de anturaj.
Ati vorbit, la un moment dat, cu mare bucurie, despre reusitele care vin, mai devreme sau mai tarziu. Sa inteleg ca in reusita procesului de Gandire performanta principala bariera este rabdarea, timpul?
Este adevarat ca Gandirea performanta necesita timp si multa, multa rabdare, perseverenta, poate chiar incapatanare din partea mea, ca profesionist, numai ca principala bariera este dialogul intern a celui cu care lucrez! Este ceea ce isi spune siesi, pe baza a ceea ce a auzit anterior de la antrenor, masor, parinti, colegi, anturaj. Pentru a reusi, indiferent de domeniul in care ne dorim sa se intample acest lucru, este important ceea ce ne spunem noua, cum vorbim cu noi. De exemplu: la antrenament copilul loveste mingea gresit – ca procedeu – una este daca antrenorul ii spune: „Iar ai lovit gresit mingea!” sau „Ai vazut si tu ca nu a fost bine!” si altceva este daca ii spune: „Hai sa exersam aceasta lovitura!” sau „Ar fi bine daca te-ai concentra mai mult pe aceasta lovitura, astazi!” sau „Ar fi bine sa faci aceasta lovitura de 10, cat poti tu de bine!” Este acelasi lucru spus in maniere diferite, numai ca impactul este diferit: in prima situatie se creeaza impresia ca este neajutorat, ca nu poate, ca nu va reusit in timp ce in ultimele 3 variante este creata sustinerea psihologica de care are nevoie cineva in procesul de invatare.
De la ce varsta se poate incepe Gandirea performanta ?
Ideal ar fi sa fim educati sa fim parinti/dascali/antrenori adica, inainte de ai educa/invata pe altii ar fi bine daca lucrurile acestea le-am invata noi, adultii. Dar, sunt profesori/antrenori care nu pot accepta ideea ca si ei sa se supuna procesului de modelare, ca, daca o viata au facut lucrurile asa, nu are sens sa schimbe ceva. Rezistenta la schimbare este foarte mare, este greu de acceptat ca uneori trebuie sa „demolezi” mult din tine si sa pui altceva in loc….Cea mai mica sportiva cu care am lucrat era de 8 ½ ani cand a venit la mine – evident ca cu cat varsta este mai mica cu atat este mai usor de modelat, mai ales daca si parintii sunt dispusi la un astfel de efort. La varste mai mici de 8 ani este delicat de lucrat pentru ca nici capacitatea lor de a intelege nu este suficient de dezvoltata – la aceste grupe de varsta mai mult ii spui copilului ce sa faca – ceea ce, din punctul meu de vedere, nu este deontologic, copilului ar trebui sa i se ofere posibilitatea de alege si nu sa-l formez asa cum gandesc ei.