Sarbatoarea iubirii la romani
23 February 2010 , 2:47 am
In ziua in care Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea capului Botezatorului Ioan, traditia populara romaneasca sarbatoreste ziua iubirii si bucuriei, ziua innoirii si renasterii- 24 februarie. Alternativa populara romaneasca a sarbatorii iubirii la americani- ziua de Sfantul Valentin- are nu numai o istorie mult mai indelungata, dar si obiceiuri si semnificatii mult mai profunde, autentice si lipsite de incarcatura pur comerciala ce invariabil insoteste ziua de 14 februarie.
Realizat de Lucia Ionescu
Sarbatoarea firii
Sarbatoarea de Dragobete era in trecut nu numai un prilej de bucurie pentru tineri, care consacrau intreaga zi obiceiurilor aducatoare de iubire, fericire si liniste sufleteasca, ci era sarbatoarea intregii firi, marcand simbolic inceputul primaverii. In aceasta zi vechiul este inlaturat, facand loc noului, luminii. Este o zi a renasterii, o zi in care toate fiintele isi cauta insotitori pentru intregul an, o zi a fecunditatii si revigorarii, ziua perpetuarii tuturor speciilor.
Origini in iubire
Coborand din negura vremii, unii etnografi atribuind-o chiar dacilor, sarbatoarea Dragobetelui- ca multe alte sarbatori populare- nu are origini foarte precise, variind de la o zona la alta si permitand interpretari si obiceiuri atat generale cat si cu un pronuntat caracter local. Considerat drept zeul dragostei la romani, corespondentul mai cunoscutilor Cupidon si Eros din mitologiile romana si respectiv greaca, Dragobete este prezentat adeseori ca un june frumos si cuceritor, fiinta de mit, protector nu numai al iubirii intre oameni, dar si al fertilitatii intregii Naturi. Legenda imbina tendinta omului catre fabulos, ireal, supranatural, cu nevoia de apropiere umana, de palpabil. Poate ca si din acest motiv Dragobete a fost asociat adeseori cu mitul babei Dochia, fiind considerat de cele mai multe ori fiul acesteia, unele surse mentionandu-l insa si drept cioban insotitor al Dochiei. Cert este ca asa cum s-a pastrat pana in ziua de azi, Dragobetele reprezinta sarbatoarea iubirii, in forma ei curata, sincera, fara implicatii materialiste, antrenand in schimb intreaga Natura la celebrarea ei.
Traditii
In trecut Dragobetele era ziua in care tinerii care se iubeau puteau sa isi recunoasca si manifeste iubirea in fata celorlalti. De aceea chiar si pana in ziua de azi, un sarut intre doi tineri in aceasta zi simbolizeaza logodna lor spirituala. Aceasta fiind ziua iubirii, se considera ca fata care nu va fi iubita sau insotita de niciun baiat, va ramane singura tot anul. De asemenea era de rau augur ca un baiat sa supere o fata in aceasta zi.
Un alt obicei pentru tinerele fete era ca acestea sa stranga cu o seara inainte zapada, pentru a o topi si a se spala cu ea in ziua de Dragobete, asigurandu-se astfel ca vor fi admirate si frumoase tot anul.
Ai mare grija, ziua de Dragobete trebuie sa te prinda cu casa curata si aranjata, pentru a-ti merge bine tot anul, aceasta fiind o zi speciala, in care orice alta munca decat dereticatul casei este neindicata.
Ziua de Dragobete este prin traditie o zi de sarbatoare, care aduna tinerii laolalta, sa o cinsteasca printr-o adevarata petrecere, cu mancare, bautura si voie buna. In trecut, daca vremea era frumoasa, tinerii porneau prin paduri si lunci in cautarea florilor de primavara. Acestea erau pastrate de tinerele fete la icoane pana la Sanziene (24 iunie)- o alta sarbatoare a fecunditatii, cand se spune ca isi pot visa ursitul- zi in care florile uscate erau aruncate in apa, acum adunandus-e noi ierburi pentru descantece de iubire.
Scris de Lucia Ionescu in Cariera si familie, iubire si sexualitate | Comenteaza! (0)